Arhivă pentru Noiembrie, 2012

Dacă oamenii sunt hedonişti…

Posted: 28 Noiembrie 2012 in Uncategorized
Etichete:, , ,

Nu-mi place cuvâtul hedonist. De ce o persoană ar trebui să se gândească la cum să-şi diminueze suferinţele şi să primească mai multă plăcere? Noi afirmăm că suntem raţionali, dar ce ne deosebeşte de animale? Să nu-mi spuneţi că sufletul, unii nici nu-l au. Este ca şi cum un om ar fi comparat cu un calculator la care se înscrie un sistem de operare, adică faci tot ce-ţi este programat dinainte. O brânză. Poate nu era cea mai reuşită comparaţie, puteţi formula una care vă este mai aproape de fire, eu, totuşi, cred că fiecare are o posibilitate de a-şi dobândi sufletul şi să nu moară ca o dihanie fără a lăsa ceva în urma lui. Pot trăi pe lumea asta şi să urăsc tot ce mişcă, să fac rău altuia care se află în preajmă şi la un moment dat realizez că nu m-am îndepărtat mult de fraţii mei care aleargă bucuroşi după banane şi-şi frământă cefele în căutarea puricilor.

În privința unor intelectuali de la sat care îşi alintă tovarăşii spunându-le „boule” sau vin cu o sticlă de vodkă la şcoală să demonstreze că au un creier excepţional care nu se îmbată de la asemenea apă de la robinet, noi, oamenii simpli nu putem să înţelegem de ce ei spun ”chiorule”, ”calicule”, ”cretinule” persoanelor cu dizabilităţi, cred că avem multe de învăţat de la ei, ca de la o forţă transcendentală.

Mai sunt şi alţii mai peiculoşi decât intelectualii de la sat, fac referire la persoanele cărora nu le pasă de personajele cu care se intersectează, care îşi dau aer de mari savanţi care stau pe burtă citind o carte. Revenim la calculatoarele noastre, dacă băgăm acolo mai multă informaţie ei nu vor fi într-o măsură mai mare oameni, şi nu e vorba de emoţii (care sunt un rezultat extrem de complex al creierului uman, demn de ignorat de astfel de savanţi) ci de o simplă judecată raţională, fiind calculator sau un organism monocelular nu poţi compătimi sau ajuta pe cineva sau să faci un sacrificiu pentru binele altuia. Nu! Asta e şi o chestie nedemnă de oameni serioşi care se lipesc cu diplome de la tot felul de competiţii de mare performanţă, unde îi învaţă că trebuie să anihilezi şi să sugrumi pe adversar ca pe un cocoloş de hârtie, să-l priveşti cu ură, despre cei care pot să te împiedice nici nu mai zic, aceia trebuie striviţi fără ezitare. Pe lângă asta îmi plac astfel de persoane care după ce le abordezi îşi aruncă numărul de telefon, şterg contul de pe facebook, te introduc în ignore list şi fac alte artificii să trăiască comod pe contul nervilor celui care încearcă să-şi justifice comportamentul. „ Dumneata nu mă laşi îmi pace! O să-mi provoci suferinţă!” Pot să înşir şi alte expresii mirobolante despre care încă nu ai realizat că eşti în stare să le faci şi pe care ei le invoacă. Aş putea face şi un articol de ziar cu titluri: ŞOCANT. Nu mă laşi în pace! INCREDIBIL. O să-mi provoci suferinţa.
Pe voi încă nu vă amuză? Un ditamai banc, doar că e lipsit de umor. Să nu se supere savanţii cu calităţile enumerate mai sus, pentru că ei şi-au ales calea nefiind siliţi de alţii. Nu e greu de spus „scuză-mă, am greşit” sau să faci cu adevărat un lucru care te va face superior în ochii altora. E mai greu să trăieşti cu conştiinţa încărcată şi cu gândul că printr-un simplu cuvânt ai fi putut repara o groază de probleme şi să faci ca cineva să înţeleagă.

Nu se opresc aici trebuie să meargă mai departe ca buldozerul, te stigmatizează înainte să faci vreo gafă propriu-zisă, imaginaţi-vă un penitenciar unde sunt închise persoanele care sunt acuzate de… crima pe care ar putea-o comite în viitor. Mă duce gândul spre justiţia moldovenească care fabrică astfel de procese în fiecare zi. Un judecător moldav îşi câştigă bani grei şi stă la călduţ, şi pentru asta nu e nevoie să se chinuie, gândindu-se cine e vinovat sau nu. Voi vreţi să trăiţi în aşa stat ? Eu cu siguranţă nu vreu şi nici măcar nu vreu să trăiesc cu persoanele care procedează ca aceşti judecători, chiar dacă se află pe celălalt capăt al lumii. Cineva o să spună că sunt obsedat, eu o să ripostez zicând că nu sunt indiferent, mă enervează că toţi tac şi se tem să spună realitatea pentru că somnul raţiunii şi indiferenţa nasc monştrii.

Dar există în lume un paradox: cei care însuşesc educaţia cel mai bine nu au o mare nevoie de ea. Eu aş putea adăuga că această lege e universală, iar cei care sunt de acord cu ceea ce am scris nu au nevoie de aceste judecăţi, ceilalţi… hm, cu ei aş putea duce o discuţie care va dura o infinitate şi nu va avea nicio iotă de sens pentru ei, aşa că mă opresc aici ca să nu răpesc timpul ambelor părţi.

P.S. Dragă Irene (aka siriss), dacă te-ai regăsit prin aceste rânduri, atunci îmi cer iertare. Eu mi-am exprimat părerea direct fără s-o ascund în poezioare, trebuie să spunem lucrurilor pe nume, e o părere care este tocmai divergentă cu a ta, pentru tine e doar o opinie, trăteaz-o ca atare. Mulţumesc!

Mergi pe stradă şi la un moment dat îţi pare că e o zi la fel de monotonă ca şi celelalte din viaţa absolut inutilă… dar nu e aşa. Auzi voci, care aparent vorbesc româneşte, însă unele crâmpeie din vorbă nu pot fi percepute de urechea unui român – stai liniştit, înseamnă că ai noroc să dai de moldoveni. Da, moldoveni din Republica Moldova, acei mari gospodari şi muncitori. Devii curios ce înseamnă a doua partea pe care nu o poţi înţelege? Răspunsul nu e tocmai banal, dar nu e nici interesant. Persoanele pe care le-aţi întâlnit în calea dumneavoastră înjură ruseşte. Lucrul mirific este faptul că ăsta e un remix în proporţie de 50 la 50 dintre informaţie inteligibilă şi înjurături. Psiholologii spun că a înjura e un lucru benefic, cred că moldovenii sunt foarte stresaţi dacă bagă în fluxul vorbelor rostite o cantitate de cuvinte atât de mare care au menirea de a le descărca o starea tensionantă. Acum imaginaţi-vă că toate documentele sunt diluate în mod similar cu înjurături de provenienţă străină. Astfel am împuşcat doi iepuri printr-un foc: am atins o descărcare desăvârşită prin înjurare şi triumful moldovenilor, limbajul pe care ei îl numesc limbă în sfârşit a fost adoptat şi ei nu fac construcţii care nu există în natură şi care puteau fi întâlnite doar în Moldova, iar Europa deja planifica să întreprindă măsuri de conservare a „limbajului” existent doar aici. Normal că era mai uşor de legalizat o asemenea pocire decât să lupţi cu ea, aşa că haideţi să spunem cu toţii „bazar” în loc de piaţă şi să mâncăm liniştiţi hreanul în timp ce Academia Română tot caută să inducă în eroare clasa muncitoare a moldovenilor. De, cică să ne înveţe românii ce ar trebui să facem! Moldovenii sunt săraci şi în materia înjurăturilor, având nevoie să solicite împrumuturi din altă limbă, datoria lor creşte, iar persoanele sunt tot mai nemulţumite, pentru că nu au obţinut efectul dorit – îl loc de eliberarea şi descătuşare psihologică ele incasează câţiva pumni peste moacă. Fiind neputincioşi să răspundă lezării onoarei şi demnităţii încep să înjure statul şi poliţia pe toţi dracii cu o înverşunare diabolică, iar apoi se miră de ce copiii vorbesc urât, nu fac nimic pentru ţară şi nu respectă legile. „Pe vremuri nu era astfel, era mai bine”.

Primul discurs scris de mine

Posted: 17 Noiembrie 2012 in Gânduri
Etichete:,

Dacă aş fi Eminescu, aş scrie o operă intitulată „Sărmanul ficat”, sărmanul ficat al domnului Muravschi. Nu bea des, dar mult. Roşeala de pe faţa lui poate confirma spusele mele; aş fi curios să aflu ce cred neuronii lui despre asta, în momentul în care sunt ucişi de alcool. Ştie despre viciul său, îl justifică prin faptul că dacă eşti moldovean trebuie să bei, mai ales dacă eşti creştin, păcat că nu spune nimic despre faptul dacă e bine să dormi pe lângă gard şi cărei naţiuni şi confesiuni îi este caracteristic acest gest.

Cât despre aspectul său exterior aici poţi să-ţi odihneşti ochiul pe un scurt păr de culoarea paiului şi o barbă care-l îmbătrâneşte cu 10 ani, dar care este destul de practică – nu necesită îngrijire minuţioasă aşa că multe fire de păr o iau razna şi au o libertate deplină, este înalt, zvelt şi punct, aici se termină descrierea. Poartă cu el o servietă pentru că este un om serios, în ea se adăpostesc fotocopiile sau materiale de la cursuri, unele din ele sunt făcute de colegii lui pe gratis pentru că el nu-şi permite luxul de a cheltui bani. Are şi un parfum cu care aş putea nimici insectele, o pălărie care îl metamorfozează într-un englez bătrân, de obicei nu zâmbeşte, doar râde sarcastic şi isteric cu hohote..

Barba îi dă un aer de om sigur pe sine, care ţine totul sub control, în afara propriilor picioarele când merge acasă, în timp ce nivelul alcoolemiei arată punctaj maxim. Învaţă bine, poate prea bine, nu-i place să stea nopţile ostenindu-se cu toceala, aşa că mai bine să nu scoţi un zgomot în timp ce sforăie răspicat şi cu poftă. Uneori îi sângerează nasul; dacă-i zici că probabil ar fi de la băutură, neagă promt şi energic cu o înjurătură rusească, adăugâng ceva cu o voce puternică de bas. Poate aduce mai multe dovezi că a bea e un lucrul benefic pentru organism şi că toate reproşurile îi sunt adresate pe nedrept şi se gândeşte că trebuie să facă o propagandă mai bună pentru a-şi apăra punctele de vedere. Nu-i plac oamenii proşti, mai ales când aceştia nu beau; atunci se supără şi începe să-i ia la puricat, sperând că minimumul din inteligenţa lor le va duce spre drumul cel corect, poate nu chiar drept, dar corect. Luptă cu înverşunare cu modul sănătos de viaţă, vitaminele sunt toxice: să nu mănânci mere, că te vei simţi prost, excepţie fiind morcovul, îl mănâncă cu poftă, probabil îi aminteşte de culoarea tovarăşilor de pahar în toiul activităţii lor.

Este suficient de tăcut, la un moment dat poţi să crezi că este un bun interlocutor şi o persoană care vrea să te asculte, după care realizezi că de fapt îl doare în cot despre tot ce se petrece în jur şi mai ales de tine. Tu, care îi răpeşti din timpul său preţios şi zici prostii. Este suficient să îi întâlneşti privirea care arată tot dispreţul faţă de tine. Asta nu este îndeajuns are un blog în care toarnă incisivitatea lui asupra celor din jur, nimeni nu scapă, ajunge să-l critice şi pe Băsescu în pachet cu Ponta, după care spune cât de proşti sunt moldovenii pentru că-i susţin. Ca şi orice om normal are vicii care nicidecum nu sunt impedimente; evident că impedimentele nu le resimte doar domnul Muravschi, ceilalţi le încearcă pe pielea lor sau, dacă sunt ghinionişti, şi pe alte părţi ale organismului.

Spune că este olimpic la limba română; faptul se încadrează perfect cu pasiunea sa faţă de frazele mai tari din limba rusă, dacă-l întrebi de ce le spune zice că sunt foarte expresive, celelalte cuvinte sunt prea slabe ca să redea ceea ce are de spus sufletul lui. E misogin, asta înseamnă că toate fetele sunt proaste şi sunt create pentru a face curat în casă şi copii, e bine dacă mai ai şi alte talente, de exemplu, gătitul. Cea mai preţuită calitate a lor o consideră vulgaritatea, al doilea criteriul e potenţialul mare în consumul băuturilor.

Se uită la filme de prost gust, la fel, citeşte cărţi proaste, o carte bună după el e cea mai cinstită, şi în acest caz funcţionează criteriul că trebuie să fie vulgară, ca o fată, dacă conţine chestii la care psihicul unui om normal nu ar rezista să le citească este preţuită dublu. Deşi, a obţinut mai multă învăţătură de la manualele de specialitate, fapt care nu-l va spune niciodată şi vorbeşte din belşug despre diverse teorii pe care le auzi pentru prima dată, şi care nu se întâlnesc la sigur în cărţile de mâna a doua. Are mult de vorbit, dar deseori tace sau, când se apucă de vorbit, înţelegi de ce nu spune nimic.

Prietenii spun că e unicul beţiv filozov pe care l-au văzut vreodată, în timp ce chicotesc şi îşi dau aer de funcţionari politici. Ţine mult să-şi facă o reputaţie bună în pofida faptului că e certat cu unele persoane care au o ierarhie mai mare decât el din asta se deduce că este un persoană curajoasă a şi demonstrat-o pornindu-se odată cu sticlă de bere la examen, în timp ce colegii lui tremurau de frică şi numărau câte restanţe au de dat.

Prietenii îi cer deseori ajutor şi sfaturi, pe care le oferă cu mult zel, mai ales că ştie că nu o face pe degeaba; ei îl preţuiesc pentru talentele lui, unul dintre ele este pictatul pe locuri inprevizibile, probabil vrea să salveze mai mulţi copaci, mai ales că pereţii sunt mult mai spaţioşi şi îi permit să dea frâu liber imaginaţiei. Îşi alintă amicii cu cuvântul „animală” acesta fiind un gest de apreciere extremă. Niciodată nu a fost zgârcit cu ei dacă era treaz, este una din virtuţile lui, cred că le are mai multe, sper să le aibă, dar ele sunt ascunse adânc, prea adânc ca să le poţi vedea.Aceasta este persoana cu care am convieţuit în decurs de un an. Simpatică, nu-i aşa ?

Aceasta este persoana cu care am convieţuit în decurs de un an. Simpatică, nu-i aşa? (mai mult…)