Arhivă pentru Octombrie, 2013

În minoritate

Posted: 17 Octombrie 2013 in Gânduri
Etichete:, ,

De când mă cunosc am o opinie diferită de cea a majorităţii. Unii consideră aşa ceva drept lipsă de maturitate. Ei bine, eu ştiind că sunt aşa de la începuturi pot doar să adaug că imaturitatea aceasta a fost şi va rămâne cu mine, pentru că face parte din personalitatea mea.

Iată ideile care nu-mi plac şi pe care le consider la rândul meu imature (mai ales cu referire la spaţiul nostru geografic):

Mariajul înainte de 25 de ani – consider aşa ceva un moft pur, nu stai bine pe picioare, dar culmea vrei să creezi o familie trainică. Această vârstă se referă la fete, la partea masculină aş mai adăuga vreo 5 ani.

Lupta între genuri – probabil ştiu mai bine despre feminism decât majoritatea reprezentantelor sexului frumos, dar nu afişez aceste minunăţii la orice colţ. În primul rând preţuiesc personalitatea umană şi după privesc dacă aparţine unei fete sau unui băiat, mă enervează în aceeaşi măsură un retardat şi o piţipoancă. Hai să fim meritocraţi!

Obligaţia de a face ceva – nu sunt dator nimănui, nu m-am născut cu contracte semnate în uter, mă sunaţi şi mă rugaţi foaaaarte frumos, poate după mă invitaţi şi la un ceai o discuţie interesantă, doar în urma respectării acestor ritualuri o să mă simt obligat să fac ceva unei persoane pe care puţin o cunosc (dacă vă văd în fiecare zi nu înseamnă că suntem prieteni).

Eu am dreptate. Tu n-o ai – totul e relativ în lume, nu uitaţi să vă spuneţi această frază înainte de a face o ceartă. Nu consideraţi că dacă mi-aţi impus părerea o să vă iau drept bunicul pământului (celebra frază).

Autorul nu pretinde că are dreptate, sunt doar nişte păreri. Să le trataţi ca atare!

Anunțuri

(Ano)timpul răcelii

Posted: 12 Octombrie 2013 in Gânduri
Etichete:, , ,

Se spune că omul este lipsit de compasiune prin definiţie. Natura lui nu îi permite să aibă milă, ea se menţine doar din cauza unor tipuri de comportament create artificial în societate. Şi această lipsă de naturaleţe are un pilon pe care se menţine deprinderea menţionată, de altfel îngretul sistem nu ar funcţiona. Acest pilon, indestructibil în toate timpurile oricât ar fi ele de bune sau rele este egoismul şi narcisismul, când trec lângă un cerşetor mi-e groază să nu devin şi eu aidoma lui, să nu am cu ce să mă întreţin. Acest gând este atât de devastator încât o să-i dau omului nişte bani,  pe care de fapt mi le-am dat mie, mai exact imaginii pe care am creat-o când priveam biata creatură.

Astăzi mama mi-a povestit despre un basarabean care s-a spânzurat la doar după două luni de plecare la Galaţi. A fost singurul copil în familie, părinţii sperau să termine cu succes o facultate bună. Un tablou obişnuit, însă nu a fost sortit să fie terminat cu succes. Proaspătul student s-a spânzurat într-un parc la cât de „bine” i-a fost. După o astfel de relatare totul s-a răcit în mine şi m-am depărtasem de lume, mă treceau fiorii doar de la o vagă aluzie că nici eu nu aş fi putut rezista. Dacă nu izbuteam să mă târesc cu greu în acel an şi câteva luni păcătoşi cât trăiam în Bucureştiul bântuit de stafii decât decât de fiinţe vii. Dacă muream departe de casă aceşti cetăţeni m-ar fi trimis acasă cu mâinilor lor reci de Charon  ca pe un colet, pentru ei sunt un oricare.

Aceste proiecţii au venit în mintea mea numai din cauza că aveam o situaţie similară, nu aveam cele mai fericite momente când trăiam în capitala românicăi, dar câtora le pasă de cei din jurul lor în astfel de cazuri? Dacă chiar şi eu mă preocup de propria persoană când mă gândesc la bietul copil şi mă îngrozesc doar că aş pute fi în locul lui. Nici ceilalţi nu o duc mai bine, pentru ei acel moldovean a rămas un „caz şocant” din  ştiri