Arhivă pentru Februarie, 2014

Despre ea nu se învaţă în şcoli, nu se discută în familie şi nu se merge acolo în week-end pentru a admira natura. „Transnistria” păstrează bine speciile ei, mai bine decât “Pădurea Domnească” şi “Codru”. Dacă în unele rezervaţii se vânează, atunci în „Transnistria” fiinţele vii doar dispar fără urmă.

În cazul în care prin aceste locuri pseudomioritice, totuşi va trece vreun călător, atunci el va rămâne trăsnit. Cu siguranţă, călătoria i se va întipări pentru toată viaţa în minte. Dar până a ajunge acolo va trebui să depăşească nişte bariere: la gardul care se întinde în necuprins stau paznicii cu puştile mari, verifică atent cine trece pe poartă ca nu cumva să pătrundă în teritoriu vreun braconier străin sau contrabandist.

Vietăţile de rezervaţie ca şi orice specii închise se tem de lumea de afară. Oare ce pericol le paşte după gard? Păstorii grijulii, însă, le liniştesc: nu iesiţi şi totul va fi bine, sunteţi  păzite foarte atent. Ca măsuri suplimentare, vietăţile învaţă apărarea care se începe încă de la o vârstă fragedă, pentru a face faţă unui eventual duşman. Acesta poate veni pe neaşteptate,  să năvălească în locuinţă, ţinând în mână „factura la gaz” cum îi zice el. Evident că nu va fi înţeles, pentru că aici nu se învaţă „limbi străine”.

Condiţiile de trai în „Transnistria” sunt excelente. Viaţa este echilibrată, fără griji şi tulburări. Speciile de aici, însă, au un defect: majoritatea au miopie. Aceasta nu se observă din prima. Un transnistrean arată ca orişicare altă creatură de pe pământ, însă când o să încercaţi să-i arătaţi cu mâna ce e după orizont o să vă privească cu ochi absenţi sau speriaţi.

Lumea de departe îi pluteşte ca prin ceaţă pe lângă ochi. Păstorii încurajează miopia, nimeni nu propune ochelari.  Aveţi încredere în noi, o să vă conducem pe căi drepte…

Anunțuri

Mâine avem lucrare trebuie să-nvăţaţi… Trebuie să citiţi 2 cărţi la materia mea… Nu, citiţi la materia mea pentru că e mai utilă decât precedenta! Predaţi portofoliile, nu mă interesează nimic… învăţaţi! Ştiţi eu am impresia că sunteţi un păhar fără apă pentru că nu învăţaţi…

Cu siguranţă, aţi avut plăcere estetică similară cu a mea, când aţi citit rândurile de mai sus. Am să vorbesc despre sistemul „eficient” de învăţământ superior. Orice profesor cere ceva ce i se pare mai deştept de la student. Ceea ce încă de ieri trebuia numaidecât însuşit şi povestit. Nu, profesorul nu are timp să asculte aberaţiile noastre, tre să înveţi ceea zice el. Lăsaţi la o parte individualismul şi vârâţi-l… în geanta voastră! Da, geanta – acel depozit plin cu fotocopii, cărţi fără substanţă şi conspecte scrise prin metoda robotizată.

Sistemul educaţional lucrează împotriva noastră. Ciclul vital al studentului se rezumă la predă-învaţă-dormi (ultima dacă mai poţi). De gândit la facultate nu învaţă nimeni, lăsaţi la o parte ideea că instituţiile de învăţământ oferă educaţie.

Luaţi ca exemplu bursierii. Faceţi un efort şi observaţi că majoritatea dintre cei care au bursă sunt fii şi feciori de profesori sau intelectuali, ceea ce nu e rău deloc, dar noi vorbim despre sistem educaţional care, cică, e un mare formator. Ministerul educaţiei demult a eşuat, dar nu vrea să recunoască. Acesta plăteşte pe cei care nu sunt produsul activităţii lor, ci a părinţilor. Poate atunci o să plătim părinţii? Până şi categoria celor care primesc bursa lunar ştiu că munca lor, de fapt, nu e atât de cinstită.

Cunosc foarte multe persoane care sunt nevoite să trişeze parţial ca să o obţină rezultate, iar cunoştinţele sunt pe planul doi (pe tine nu te întreabă ce ai învăţat, dar ce note ai). Nu am să zic că poartă vreo vină tinerii pentru care bursa e o sursă importantă, ci am să invinuiesc sistemul, el a determinat studentul să obţină prin toate mijloacele suma dorită. În catalog nu ai să vezi niciodată în dreptul unui nume cunoştinţele persoanei respective, ci numai cifre. Da, noi suntem doar cifre,în niciun caz oameni oameni cu individualitate, părţi slabe şi părţi puternice.

Demult m-am dezamăgit în facultate. Cum poţi să stimezi ceea ce te distruge şi te face să te autodistrugi. Să înveţi la o instituţie de învăţământ superior şi să nu ai timp să citeşti. Asta e culmea. Da, nu citesc (mă refer la cărţile care mi-ar plăcea să lecturez) pentru că sunt bolnav de lene aşa ar numi scumpul nostru minister oboseala cronică care o generează facultatea printre rândurile studenţilor. Mare deştept devii când înveţi mecanic acelaşi tratat/carte pe care tu l-ai rugumat şi l-ai ros 3 ani de zile în forme diferite. Numaidecât, trebuie să înveţi toate „clonele eşuate” că de altfel proful care e bun numai de predat la clasa a opta nu te va scoate din note proaste (el şi aşa se uită rău la tine) cu toate că materialul, pe deasupra, nu e structurat cum trebuie. Nu ştiu cum vouă, dar mie această informaţie îmi provoacă un absolut dezinteres şi nedorinţă de a „învăţa” care mă duce şi la procrastinare.

Tadam! Iată de unde s-a luat starea de lene. Iată un leneş printre voi, daţi cu pietre în el! Educaţi-l, citiţi-i morală, marginalizaţi-l, el nu vrea să înveţe!, o să spună acelaşi profesor robot.

P.S. Autorul acestui articol e doar un om indignat puteţi să nu fiţi de acord cu el. Mai ales că mereu întârzie dimineaţa şi în genere nu e responsabil…

P.P.S.  …şi sătul de toate.