Poezii

Rog (pentru Pufoşenie)

 
O port în gând
O repet, o cânt
E rugăciunea mea
Stând sub copacul vieţii
Nu cere, nu imploră
Invocă-ţi speranţa
E fundamentală ca o axiomă
Ce stă aproape de materii vii
Doar uşa minţii tale
E din beton
Atâţia au intrat pe ea şi te-au tocit
Că a trebuit să-ţi faci o fortăreaţă la prag
Ea cum să intre
Cu fragilitatea ei de fir
Ce se rupe doar să o atingi
Cu un cuţit turnat de disperare
Nu fi criminal
Deschide uşa şi roagă-te
Atât aşteaptă
 
 
Operă interzisă
 
S-a interzis prietenia
Tapatul e acum la modă
Măşti, fericiri în tranzistoare
Principii electronice de viaţă
Strigătul amuţeşte-n cablu
Pe firul celălalt stă “cineva”
Pretinde că e iris
Ce cenzurează orice acţiuni de-nflorire
Sub semnul prohibiţiei tiranice
Mă deplasez şi pipăi cu mâini tremurătore
Un zid crescut de falsa floare
Ea nu ştia că gândul nu e conectat la internet
În craniu funcţionează alte legi
Trăind în cutume proprii acolo stă un parlament
Mai jos în motor se zbat revoltător globule roşii
Armata de neuroni sugrumă insubordonarea
Tu nu vei fi capabilă să faci
Nici cel mai mic gest de ordonanţă
Mi-ai interzis scriind pe un gheţar dar ai uitat –
Din lumea ta nu poţi să ceri vasalitate unui cuget
Nu sunt în stare să cer de la o creatură
Ce poartă haine imbibate cu principii
Să-şi spele straiele în valori ce rezistau în timp
Dansezi la altă mascaradă nu te schimba…
 
Plapumă de deal
 
Gânduri şi cioburi strivesc sub picioare
Pământul de aici nu a văzut apă de când am fost osândit
Rămân în pustiu
Mă înghimpă conştiinţa chinuită de lozinci cerebrale
 
Până acum nu călătorisem în astfel de ţinut
Adusă aici îşi împlântă setea cu sirop colţuros
Hipnotica substanţă provoacă autodistrugerea
Dar o doreşte pentru că-i mângâie fiecare nerv înainte de asasinat
 
În fiecare zi îmi inundă circulaţia cu prezenţa ei de drog
O las să aştepte nu am să mă aplec în faţa ei
 
2
 
Un deal despre care ştiu doar cei doi
Ascunde o plapumă de zăpadă
A obosit şi abia aşteaptă momentul să se culce
Poate-i va visa pe ambii rătăciţi
 
Ei nu s-au întâlnit niciodată
Însă ţesutul lor e atât de magnetic
Încât înlocuieşte raţiunea rămasă fără axă
Am nevoie doar de existenţa ta şi tu de a mea
 
Restul o va face dealul cu plapuma albă
Şopteşte-i un cântec de leagăn a obosit de trăiri străine
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s