Posts Tagged ‘Timpul’

Cum vă pare timpul?

Posted: 19 Ianuarie 2013 in Gânduri
Etichete:, ,

Acest articol nu este despre timpul de afară ci despre un cotidian arhicunoscut. Pentru unii el a devenit o adevărată giruetă care le indică “de unde bate vântul” şi bate el mai des din partea domnului Tănase. Apropo despre dumnealui, pentru mine este un miracol cum un intelectual cu o pregătire temeinică s-a transformat într-un burghez plictisit care a alunecat în capcana propriei ironii întrecând demult orice limită. Domnul pretinde că în calitate de jurnalist trebuie să fii în opoziţie cu guvernarea şi s-o critici vehement (sic!). Din câte ştiu un jurnalist ar trebui să abordeze toate problemele dureroase, nu doar politicul în jurul căruia se roteşte şi se plictiseşte „astrul” de la „Timpul”, ah da, uitasem de partizanat şi xenofobism care este la fel de intens promovat de domnul fondator.

Problemele

Tănase, acest „idol” în jurnalism moldav, căruia i se năzare că ruşii stau la orice colţ şi-l pândesc, alunecă în marasm. Domnul nu a văzut recensământul şi câţi ruşi au mai rămas în ţară. Cu acele date putem să ne aşteptăm mai degrabă la o ucrainizare decât la o rusificare mai ales că (eu pun rămăşag) cei care se declară ruşi nu sunt de fapt cei autentici. Problema influenţei „Marii Rusii” are rădăcini doar în lipsa de caracter a moldovenilor care se lasă duşi de nas, nu doar la capitolul acesta. La noi se promovează şi se proslăveşte pasivitatea totală, oamenii aşteaptă schimbări şi nu le fac, am impresia că pe unii s-a şi aşezat mucegaiul. Mulţi cunosc că nu există limba moldovenească (afirmaţia mă face să râd), dar nu le pasă deloc despre asta şi aici nu e vinovată Moscova care şi ea recunoaşte adevărul ci faptul că unii „vorghesc” o limbă de pe altă planetă inventată de autişti care comunică cu ei înşişi. Nu, nu e vorba de limbă, italienii şi germanii nu se înţeleg înde ei dacă provin din alte regiuni din cauza unui număr foarte mare de dialecte, la noi însă cam toţi înţeleg ceea ce spune altul, dar îl doare în cot. Eu privesc cu invidie pe francezi care fac imediat o răscoală dacă nu le place vreo chestie care o face guvernarea, la noi însă, lumea preferă să trăiască în tanc şi se face că plouă pretextând că nu suntem uniţi din cauza limbii. „Las’, că fac alţii în locul meu” – cu asta se porneşte un moldovean de rând trezindu-se dimineaţa. Ruşine! A trecut timpul când Moldova năştea mari voievozi, acum ea naşte mari mafioţi. Unul dintre ei se bucură de protecţia marelui ziar.

Producerea maculaturii

Dacă cumpăraţi un exemplar al cotidianului puteţi vedea imprimat sus, pe prima pagină, o mândră inscripţie (ca pe monument) „Cotidian independent”… Surpriză! Citind asta, în mine de obicei se trezesc nişte sentimente care grafic ar fi ilustrate prin ???!!!!!!!!!. Îmi amintesc vorba marelui scriitor „industria română este admirabila, este sublima, dar lipseste cu desăvârşire…” tot aşa e şi cu presa independentă şi nu doar pe meleagul nostru. Ziarele occidentale, de exemplu, declară deschis pe cine susţin. Asta e o practică normală peste tot unde există un jurnalism normal, dar nu şi la noi. Cotidianului “Timpul” îi este ruşine să spună cine stă în spatele lui, nu încape vorbă că toate ziarele de pe teritoriu procedează la fel, dar nu toţi declară pe prima pagină că sunt independenţi, subscriind la asta întreaga echipă de autori redacţionali.

Acum doi ani credeam şi eu în declaraţiile acestui ziar, până la momentul în care am realizat că el e un soi de science-fiction moldovenesc. Chiar nefiind expert poţi să-ţi dai seama că:

1)      Politicienii noştri sunt mafioţi (chiar şi minunatul „Timpul” a declarat asta în nenumărate rânduri), asta înseamnă că ei nu ar lăsa o astfel de publicaţie să le rănească amorul propriu şi să le disturbeze de la delapidarea în mod liniştit a fondurilor naţionale ce să mai zicem despre omucidere şi trafic de fiinţe umane. Imediat ne duce gândul că dacă e lăsat în pace fără să fie decapitat printr-o lovitură „ingenioasă” atunci cineva totuşi îl apără, cineva de care se tem într-atât încât nu îndrăznesc să-l neutralizeze pe Tănase.

2)      În Moldova jurnalismul nu este o afacere, să fie clar, domnilor! Hârtia scumpă, infrastructura precară, tipărirea costisitoare s.a.m.d. fac ca preţul unui ziar să crească, iar la asta se adaugă şi costurile de difuzare, arendă, remunerarea personalului, abonarea la agenţiile de presă şi nenumărate alte costuri.

Dacă e să ne referim la ultimul punct atunci putem să admitem că cineva a dus la capăt cu propriile mâini scoaterea unui ziar, dar rămâne lefter, nu mai are nimic şi economiseşte orice bănuţ. Evident că poţi să scoţi un ziar cu zece lei bucata, dar nu-l va cumpăra nimeni sau poţi să ai un capital foarte mare ca să aştepţi până când se lărgeşte afacerea, ceea ce nu e cazul lui Tănase care e om cinstit (la noi oamenii cinstiţi care au un business şi capital ajung în închisoare). Atunci, dacă totuşi îl vinde ieftin şi fără să fie un mare om de afaceri, cum face că fostul redactor Sorina Ştefîrţa se plimbă pe o „Mazda”, iar unii reporteri cumpără utilaje scumpe demne pentru un spion sub acoperire? (Alo, „Timpul”? Cine vă „subvenţionează”?) E curios faptul că ultimii nu sunt utilizaţi cu premeditare pentru că investigaţiile care apar în ziar sunt de o calitate proastă şi puteau fi realizate şi fără vreo tehnică specială.

Speciile din redacţie

Am fost la „Timpul”, am avut „onoarea” să fac cunoştinţă cu unii din acest colectiv. Era destul de haios momentul când reporteriţele s-au obişnuit cu mine şi au devenit destul de degajate încât au început să vorbească despre „Camasutra” în timp ce scriau materialele. Nu-i vorbă, cartea e utilă pentru activitatea jurnalistică, dar ar fi bine să discuţi despre ea şi alte teme înrudite între amici şi să mă privezi de unele informaţii şi despre preferinţele bărbatul tău.

Este şi un alt personaj acolo- Macovei. Odată i-am dat materialul despre organizaţia „Falun-Dafa” din Chişinău, când a văzut ce simbol au, s-a făcut stacojiu şi a spus că refuză să-l publice pentru că reprezintă o „svastică” şi nici măcar nu făcuse un efort să citească până la capăt materialul unde se dădeau explicaţii că de fapt semnul este înrudit cu cel nazist (crucea încârligată e cu mult mai veche decât regimul şi iniţial nu purta conotaţii negative). El a adăugat la asta observaţia că numai ruşii puteau să adere la această organizaţie. Sorina Ştefîrţa, auzind vâlvă, s-a apropiat şi a ţipat la mine după ce a aflat despre ce era vorba, cică ziarul lor şi aşa avea un scandal în legătura cu subiectul (de, aveam har telepatic şi citeam gânduri, adică vroia să spună că toţi ştiu despre asta).

Lacună în… concluzie

Ok, să nu fim atât de lipsiţi de echidistanţă, există la noi şi un cotidian românesc care publică, inexplicabil, ziar cu un preţ mai ieftin, decât exemplarele de pe teritoriul românesc (învăţaţi-i şi pe colegii de la Timpul să „economisească”). Dacă e un trust mare, poate să-şi permită acest lux, dar şi el are un interes, dacă coboară preţul, dar prefer publicaţia în loc de cea a „timpuriştilor”. În general nu mai citesc benevol presa autohtonă, am trecut la cea de peste Prut, nu zic că e mai bună, dar măcar pot alege.

P.S. „Timpul” dacă, totuşi, ţineţi la cititori, declaraţi deschis culoarea voastră, atunci o să vă citesc cu mare plăcere pentru că e onest să spui lucrurilor pe nume (şi dacă aveţi atâţia bani cumpăraţi şi un fotograf ca lumea, materialele la acest capitol sunt de-a dreptul iritante)